Copiii nu vorbesc întotdeauna despre ceea ce simt în felul în care o fac adulții. Un copil căruia îi este frică nu spune neapărat „sunt anxios”, ci poate refuza să meargă la școală, poate dormi greu, se poate retrage sau poate deveni furios în situații care par mărunte.
Comportamentul este una dintre formele prin care copilul comunică. Munca noastră începe prin a înțelege ce se întâmplă în spatele lui: ce simte copilul, de ce are nevoie, ce îl copleșește și ce factori din viața lui pot contribui la dificultatea observată.
Cum lucrăm cu copiii
Metodele sunt alese în funcție de vârsta, dezvoltarea, personalitatea și nevoile copilului.
Art-terapia folosește desenul, culoarea și modelajul pentru experiențe care sunt greu de exprimat în cuvinte.
Terapia sand-tray îi permite copilului să construiască scene și lumi simbolice în nisip, folosind figurine și obiecte. Această formă de lucru poate facilita exprimarea unor experiențe pe care copilul încă nu le poate povesti direct.
Jocul terapeutic ne ajută să observăm și să explorăm emoții, relații, conflicte și moduri de a face față situațiilor dificile.
Atelierele și grupurile pentru copii creează contexte în care pot fi exersate relaționarea, cooperarea, exprimarea nevoilor, limitele și reglarea emoțională.
În cazul dificultăților de pronunție, limbaj, fluență sau voce, poate fi indicată și o evaluare logopedică. Logopedia este un serviciu distinct, cu obiective și metode proprii.
Copilul nu este obligat să vorbească despre ceea ce simte înainte de a fi pregătit. În funcție de vârstă, lucrăm prin joc, desen, mișcare, povești, obiecte și conversație. Jocul este una dintre modalitățile firești prin care copilul explorează și procesează realitatea.
Rolul părintelui
Părintele este o parte importantă a procesului. Gradul său de implicare diferă în funcție de vârsta copilului, dificultatea întâmpinată și obiectivele stabilite împreună.
În multe situații, schimbarea este susținută nu doar de ceea ce se întâmplă în cabinet, ci și de felul în care părintele poate înțelege și răspunde emoțiilor copilului în viața de zi cu zi.
De aceea, oferim și întâlniri focalizate pe emoții pentru părinți. În cadrul lor, părintele poate învăța:
- să observe emoția și nevoia din spatele comportamentului;
- să valideze trăirea copilului fără să renunțe la limite;
- să își înțeleagă propriile reacții și declanșatoare;
- să repare apropierea după momentele dificile;
- să sprijine copilul fără să încerce să îi elimine imediat emoția.
Lucrul cu părintele poate fi util și atunci când copilul este prea mic pentru un proces individual, nu dorește să participe sau are nevoie ca schimbarea să înceapă în mediul său apropiat.
Situații frecvente
- crize de furie greu de gestionat acasă sau la școală;
- anxietate de separare sau refuz școlar;
- retragere, tăcere ori pierderea interesului pentru activitățile obișnuite;
- dificultăți de somn sau regresii apărute recent;
- conflicte între frați sau dificultăți în relațiile cu ceilalți copii;
- schimbări importante în familie: separare, mutare sau pierderea unei persoane apropiate;
- dificultăți de pronunție, limbaj sau fluență;
- stimă de sine scăzută, teamă de greșeală sau autocritică;
- dificultăți de reglare emoțională și comportamentală.
Cum începem
Prima întâlnire are loc, de regulă, cu părintele sau părinții, fără copil. Discutăm despre istoricul dezvoltării, contextul familial și școlar, schimbările recente, lucrurile pe care le-ați încercat deja și ceea ce vă îngrijorează cel mai mult.
În urma acestei discuții, stabilim dacă este potrivit să implicăm copilul și care ar putea fi forma de sprijin indicată. Uneori poate fi mai util să începem cu întâlniri pentru părinți, cu o evaluare suplimentară sau cu o colaborare cu un alt specialist.
Dacă observăm că situația necesită o evaluare neuropsihologică, un consult psihiatric, o evaluare logopedică ori sprijin la nivelul școlii, discutăm deschis și vă orientăm către resursele potrivite.
Ce le spunem copiilor
Mulți părinți se tem că mersul la psiholog îl va face pe copil să creadă că este ceva în neregulă cu el.
Îi puteți spune simplu și adevărat că va merge într-un loc în care copiii sunt ajutați să înțeleagă mai bine ce simt și ce li se întâmplă și unde pot vorbi, desena sau se pot juca. Este important să nu prezentăm întâlnirea ca pe o pedeapsă și să nu îi promitem copilului că nu va fi întrebat sau invitat să facă nimic.
Îi putem explica faptul că va avea timp să cunoască terapeutul și că nu trebuie să povestească totul de la prima întâlnire.
Confidențialitate
Cadrul confidențialității este explicat de la început atât părinților, cât și copilului, într-un limbaj potrivit vârstei sale.
Părinții primesc informații despre obiectivele procesului, evoluția generală și lucrurile pe care le pot susține acasă. Conținutul fiecărei întâlniri nu este însă relatat cuvânt cu cuvânt, deoarece copilul are nevoie de un spațiu în care să poată construi încredere.
Atunci când apar informații relevante pentru siguranța copilului sau a altei persoane, acestea nu pot rămâne confidențiale. Modul în care procedăm în asemenea situații este discutat de la început.
