Copiii nu vorbesc despre ce simt în felul în care o fac adulții. Un copil căruia îi este frică nu spune „am o stare de anxietate”, ci refuză să meargă la școală, doarme prost sau devine brusc furios din motive care par mărunte. Comportamentul este limbajul lui. Munca noastră începe de la ideea că în spatele fiecărui comportament dificil există o emoție care nu a găsit încă o altă cale de ieșire.
Cum lucrăm cu cei mici
Metodele sunt alese în funcție de vârstă și de firea copilului. Art-terapia folosește desenul și modelajul pentru trăiri care nu încap în cuvinte. Terapia sand-tray permite construirea unei lumi în nisip, cu figurine, și este potrivită de la aproximativ patru ani. Logopedia se ocupă de pronunție, limbaj, fluență și voce. Atelierele de grup exersează relaționarea acolo unde se învață de fapt: alături de alți copii.
Toate au un element comun: copilul nu este pus să stea pe scaun și să povestească. Lucrăm prin joc, pentru că jocul este modul lui firesc de a procesa realitatea.
Rolul părintelui
Nu ești trimis în sala de așteptare. Dimpotrivă — în multe situații schimbarea cea mai puternică vine din felul în care părintele răspunde la emoțiile copilului, nu din orele petrecute de copil în cabinet. Tu ești cu el în fiecare zi; eu îl văd o oră pe săptămână.
De aceea oferim și modulul EFST de parenting, un proces destinat exclusiv părinților, în care înveți să recunoști emoția din spatele comportamentului, să validezi fără să renunți la limite și să repari relația după momentele în care ai reacționat altfel decât ți-ai fi dorit. Este util în special pentru copiii care refuză terapia sau sunt prea mici pentru un proces individual.
Situații frecvente
- crize de furie greu de gestionat, acasă sau la școală
- anxietate de separare, refuz școlar
- retragere, tăcere, pierderea interesului pentru joacă
- dificultăți de somn sau regresii apărute brusc
- conflicte între frați sau dificultăți de a lega prietenii
- schimbări majore în familie: separare, mutare, o pierdere
- întârzieri în vorbire sau sunete nepronunțate corect
- stimă de sine scăzută, teama de a greși
Cum începem
Primul pas este o discuție cu părinții, fără copil. Este important să înțeleg contextul: istoricul dezvoltării, ce s-a schimbat recent, ce ați încercat deja și ce vă îngrijorează cel mai mult. Abia apoi stabilim dacă și cum implicăm copilul.
Prima ședință de cunoaștere, de 30 de minute, este gratuită. Dacă în urma ei consider că situația cere altceva decât ce pot oferi eu — o evaluare neuropsihologică, un consult psihiatric, sprijin la nivelul școlii — vă spun deschis și vă orientez mai departe.
Ce le spunem copiilor
Mulți părinți se tem că a merge la psiholog îl va face pe copil să creadă că are ceva în neregulă. Recomandarea mea este să îi spuneți simplu și adevărat: că mergeți la o persoană care ajută copiii să înțeleagă ce simt, și că acolo se va și juca. Copiii acceptă acest lucru mult mai ușor decât se așteaptă adulții.
Confidențialitate
Ce spune copilul în cabinet este protejat, cu excepția situațiilor care indică un risc pentru siguranța lui. Primești periodic o discuție despre direcția în care evoluăm și despre ce puteți susține acasă, fără să îți relatez cuvânt cu cuvânt ce a spus. Această limită este ceea ce îi permite copilului să aibă încredere în spațiul terapeutic.
